De ceva  vreme, mai bine spus de cateva luni, am impuiat capul catorva colegi si prieteni cu indoiala mea e a mai ramane in presa. M-am tot plans ca ma simt plafonata, ca nu mai e ca pe vremuri, ca mi-e dor de politic si de vechii colegi, dar nu am catadicsit nici o secunda sa ma gandesc ce altceva as putea face. Stiam doar ca vreau mai mult, ca pot mai mult. Apoi am inceput sa gandesc ca cei de la FMI, adica in procente. Incercam sa aflu cat % mai vreau si cat % nu mai vreau sa fac parte din breasla jurnalistilor. Si cu cat evenimentele nefericite ale ziarului Compact se derulau, cu atat procentul de „NU” crestea. E ca la alegeri, cu cat politicianul promite mai mult, cu atat nu il crezi, iar cand ajunge sa ocupe o functie in care uita de promisiuni, votantul regreta amarnic ca a pus stampila pe numele mincinosului. Asa si eu.

Acum, in favoarea jurnalismului au mai ramas cateva procente, poate prea putine pentru a schimba situatia. De un singur lucru sunt sigura. Voi face presa de placere, asa cum cred eu, pe acest blog si pe un alt site despre care va voi povesti la vremea potrivita. Daca lucrurile in mass media romaneasca vor cunoaste o schimbare in bine, putinele procente din favoarea jurnalismului s-ar putea inmulti. Pana atunci, instinctul de a ma tine conectata la evenimente ramane viu. Iar jobul pe care il voi avea in viitor, cu siguranta nu va fi intr-un trust de presa.

Categorii: Reportaje

2 comentarii

andi · martie 20, 2009 la 8:14 pm

Alexandra, nu esti singura care are dilema asta. E o intrebare pe care mi-am pus-o de un milion de ori in anii astia de presa. Dupa mine, presa e ca o boala cronica. Microbul ramane in sange, chiar daca crezi la un moment dat ca ai scapat. O fi bine, o fi rau… cine stie.
E greu sa decizi daca renunti sau mergi mai departe. Asta chiar daca presa se imparte intre jurnalism si spectacol, intre profunzime si superficialitate. Dupa aproape 13 ani de presa, eu unul am decis sa lupt in continuare. Atata vreme cat mai cred ca pot face jurnalism, o sa o fac. Indiferent unde. Cand voi simti ca nu mai pot face, o sa ma retrag.
Gandeste-te bine inainte sa iei o decizie. Iar atunci cand o iei, nu mai privini inapoi.
Multa bafta!

Ale · martie 20, 2009 la 8:51 pm

multumesc pentru imbarbatari Andi. Apreciez!!! stiu si marturisesc ca am microbul despre care vorbesti si probabil, intr-un fel sau altul voi face presa toata viata. Dupa 10 ani de presa sunt satula de comenzi politice, lingai, oameni care nu au curajul sa spuna ce gandesc, imbarligatori si neprofesionisti. Putini au mai ramas nevanduti si putini isi mai fac meseria cu bucuria pe care o faceam la inceput. Apoi, jurnalistii (nu vreau sa generalizez pentru ca mai sunt si jurnalisti onesti) sunt obsedati de bani, putere si nu de profesia lor. Rar mi-a fost dat sa vad un pusti sau o pustoaica care sa mai faca presa asa cum faceam noi la 20 de ani. Si eu voi lupta, dar in felul meu, pentru ca, in opinia mea, morile de vant nu mai sunt la moda. Inca o data iti multumesc ca imi citesti blogul si sper sa mai stam de vorba. Ale

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat: