Deunazi, cativa prieteni m-au urecheat bine de tot. Motivul? Absenta din blogosfera. „Noi intram la tine pe site de pomana?”, mi-au reprosat. Dupa ce au aflat motivele si mi-au urat sanatate, m-au pus sa promit solemn ca ma apuc de scris. Zis si facut.

Si am stat si am cantarit. Sunt droaie de subiecte ce merita a fi dezbatute, si tot atatea care ar trebui sa intre in lumina dezbaterilor publice. Dar cine sunt eu sa decid ce subiect este astazi cel mai important? Sa fie iar Gigi? Educatia? Europarlamentarele? Ouale lui Udrea? impozitul pe IMM? Campaniile de imagine ale lui Oprescu? Lipsa masurilor pentru un Bucuresti european?  Scandalul din arbitraj?

Asa ca am decis sa va povestesc ca exista si oameni adevarati, carora le pasa de cei din jur. Fara legatura cu actualitatea din presa centrala. Am descoperit, si am ramas surprinsa, ca mai exista persoane care isi fac meseria cu placere, care se dedica zi si noapte necesitatilor altor oameni (pe care, in 99% dintre cazuri nici nu ii cunosc), care dorm la serviciu pentru ca altor oameni sa le fie bine, care se multumesc cu un salariu mizer, dar pentru care un zambet inseamna mult. Inseamna ca si-au facut meseria, rostul pe care Dumnezeu l-a dat pe lumea asta, sa fii in slujba celor in nevoie.

DECI, am decis. Ideea care mi-a incoltit in cap in ultimele luni, poate si din cauza ca nu prea mai aveam incredere in nimeni, o voi lasa intr-un sertar uitat al creierului meu. Voi fi la fel de increzatoare in oameni, cu riscul de a cadea din nou prada celor care profita. Voi da din nou unda verde spuselor oricui, chiar daca acel cineva isi face un pacat mintind. Voi avea din nou incredere oarba in oameni si le voi acorda prezumtia de nevinovatie. Asa sunt si nu pot schimba nimic pentru ca asta ar insemna sa joc teatru. Am primit reprosuri ca nu sunt asa cum arat si nu voi motiva niciodata comportamentul meu. Sunt cine sunt si cine ma place ma accepta asa. Nu mint, nu fur, nu insel, iar cei ce gandesc altfel despre mine sunt liberi sa o  faca. Nu incerc sa schimb pe nimeni si nici parerea altora despre mine. Suntem egali!!

Dumnezeu ne-a lasat pe lumea asta cu o treaba. Altii o evita, altii o ignora, altii isi risca viata pentru a ajunge la telul lor. Eu o voi respecta. Sunt pe pamant pentru a servi pe ceilalti. Suna altruist dar daca poti ajuta, de ce sa nu o fac????  Dumnezeu m-a invatat sa fiu om si sa am incredere, mi-a dat putere si curaj si am reusit!!! De ce nu faceti si voi la fel?

%d blogeri au apreciat: