Categorii
Stiri

Infertilitatea este o boala

Infertilitatea este o boala! O boala la fel ca oricare alta.

Asemenea altor boli uneori greu tratabile si chiar in anumite cazuri fara rezolvare. As putea compara infertilitatea cu cancerul pentru ca, pe langa chinul fizic pe care il indura 99% dintre femeile care isi doresc sa faca copii, si care incearca prin orice metoda si cu orice sacrificiu sa il aiba, infertilitatea este o boala a sufletului. Infertilitatea este o boala parsiva, care iti da sperante si apoi te ingenuncheaza. Iti ingenuncheaza sufletul pentru ca suferinta fizica este nesemnificativa in momentul in care pricepi ca visul si incercarea a fost in van.

Acum cativa ani scriam despre infertilitatea mea – http://pandoras.realitatea.net/life/infertilitatea-este-o-boala-3650.html – despre imposibilitatea enexplicabila de a aduce pe lume un copil. Insa in ianuarie 2012 s-a nascut Andrei. De ce Dumnezeu a ales sa-mi faca cel mai mare cadou din viata mea dupa 7 ani de incercari, doar El stie. Chiar daca m-am rugat ca si celelalte femei sa “pateasca” ca mine, sunt sigura ca sunt un caz la 1.000. Sunt sigura ca multe nu mai au cei 3.000-4.000 de euro sa mai faca un FIV si nici sperante ca tratamentul va da roade. Sunt sigura ca unele abandoneaza, asa cum am abandonat eu ideea dupa 3 fertilizari. Desi ma gandeam serios la adoptie si la modul in care sa “sar” procedurile legale, imposibile si astazi, m-am vindecat. Nu mai sunt infertila insa nu voi uita niciodata cei 7 ani si stiu prin ce trec muuuuulte alte femei asemenea mie.

Si astazi sunt mii de femei ce stau la coada sa primeasca un copil, ca pe o paine primita gratis la cantina saracului. Unele nu il primesc niciodata, altele renunta, altele comit ilegalitati doar pentru a deveni mame. Totul intr-un stat liber, unde ar trebui sa avem drepturi, copii sa aiba drepturi. Coada este presarata cu gropi – un atestat care expira, o semnatura a unei mame care oricum isi abandonase copilul, un act pierdut sau metode birocratice imposibile. In timpul acesta, 60.000 de copilasi nu au mama, nu stiu sa vorbeasca la timp, nu stiu sa mearga la timp, raman inchisi in lumea lor de unde uneori nu mai ies. Puteti vedea orfanii Romaniei, orfanii nostri, in reportajele Antenei 3, realizate cu ajutorul SOS Infertilitate – http://www.facebook.com/VremSaPutemAdoptaCopii.

Am primit sprijin din multe parti insa astazi vreau sa imi aduc aminte doar de fetele de la SOS Infertilitate, cele care de ani de zile se lupta cu birocratia, care primesc usi in nas si intra pe fereastra pentru a rezolva probleme pe care trebuiau sa le rezolve cei care ne cer votul din 4 in 4 ani. Fetele care muta munti si schimba legi ce odata vor face usoara adoptia. Sunt asemenea noua, unele infertile, altele vindecate de infertilitate insa toate lupta pentru copilasii abandonati in maternitati, pentru viitorii copilasi ce se vor naste cu ajutorul FIV-urilor, pentru mamele si tatii traumatizati de sute de injectii, analize, esecuri, sperante.

Cei care vor sa sustina cauza pot vota si pot comenta pe http://www.facebook.com/VremSaPutemAdoptaCopii  sau pe http://infertilitate.com

Dumnezeu sa le dea putere femeilor, mamicilor si fetelor de la SOS Infertilitate!

Categorii
PR Stiri

La inceput a fost Cuvantul!

Un job extraordinar m-a tinut departe de calculator ceva vreme. (va voi povesti despre pustiul de 10 luni care imi umple viata 😀 intr-un alt post) Asa ca am decis sa va incant ochii si sa va provoc mintea cu idei creative si, de ce nu, voi incerca sa va implic si pe voi, cititorii mei (am destui si le multumesc ca ma urmaresc).

De ce comunicare? Pentru ca a comunica este primordial, pentru ca “La inceput a fost cuvantul” – Ioan 1 (1.3), pentru ca a comunica inseamna a exista. De cand ma stiu mi-am dorit sa interactionez cu oamenii, sa ii implic in ceea ce inseamna comunicare, cuvant, idei, rezolvarea lor, metode de a comunica eficient si corect. Dupa ani buni de jurnalism, unde comunicare e la ea acasa si unde fara a avea cuvintele la tine nu poti incropi macar o stire, m-am “retras” in PR. Era un vis care a devenit realitate. Si asta pentru ca am potrivit cuvintele exact unde trebuia, cand trebuia, cu cine trebuia. Deci se poate spune ca am avut o comunicare perfecta si eficienta.

Asadar, bine ati revenit la mine “acasa”. “Jurnalist de criza” se pregateste de o etapa noua si va poftesc sa faceti parte din ea!

Va multumesc!