Școala, frica de ea și opțiunile de viitor

10-01

Ca oricare dintre voi, încerc să fiu un părinte bun. Uneori reușesc, alteori nu… bine… deseori nu. Însă știm cu toții că omuleții noștri nu vin cu manual de utilizare, că niciunul nu este la fel, că toți au nevoi și așteptări. Ca noi toți!

Primele surse de informare despre cum și de unde să-l ”apuci” pe cel mic, pe lângă sfântul Google, sunt mămicile. Însă pe mine m-au confuzat mai rău, m-au introdus în lumi care nu corespund cu idealurile mele sau ale copiilor mei. Unele au preluat ”ideile” de la părinți, altele încearcă să se adapteze, iar altele ”ascultă” doar de copil. Altele vorbesc doar din cărți. Nu știu încă ce cale e mai bună, însă știu că mi-e frică de mor când vine vorba de școală. De regulile ei, de înregimentarea copilului într-un sistem care cu siguranță nu îi va crea confort psihic.

Încercând să găsesc metode de educație cât mai eficiente am citit cărți de parenting (ca voi toți :D) am participat cu bucurie și curiozitate la un seminar de parenting cu Urania Cremene și am încercat să-mi aplic în educația băieților mei și propriile metode, rezultate din instinctul de mamă.

Seminarul Uraniei Cremene a fost extrem de interesant, cu idei bune de parenting. Relația cu Urania a rămas constant activă și vie datorită echipei sale, dar și datorită abilităților sale de comunicare.

Astăzi am primit un nou filmuleț de la ea, la fel de interesant ca cele precedente, cu lucruri de învățat, dar și cu multe frici sădite în ideea de viitor a propriilor copii. Partea frumoasă a filmului, dar și a vieții pe care Andrei și Luca o vor trăi este muzica. Ambii moștenesc talentul tatălui (nu că eu nu aș avea ceva ureche muzicală 😀 ) și ambii vor avea alternativa muzicii. Ca să vă dau din casă, artiștii sunt oameni complicați dar liberi, cu creierul mereu activ și colorat.

Sper doar că cele 4 ore de mate, română, geografie sau chimie vor compensa cu bucuria orelor de muzică și a timpului petrecut la instrument. Da, micii artiști nu au o copilărie ca toți ceilalți, mai ales dacă vor să facă performanță, însă cu siguranță viitorul lor nu va depinde de școala românească.

Până la școală însă mai avem un an. Am ”păcălit” frica de școală cu al doilea an de grupă mare. De la anul însă vom intra în tăvălugul școlii românești.

E bine… e rău? Vom vedea.

Până atunci mulțumiri Uraniei Cremene și vizionare plăcută doritorilor de filmulețe de parenting. 😀 – ALIKE

Sursa foto: freepik.com