Hotarare

De ceva  vreme, mai bine spus de cateva luni, am impuiat capul catorva colegi si prieteni cu indoiala mea e a mai ramane in presa. M-am tot plans ca ma simt plafonata, ca nu mai e ca pe vremuri, ca mi-e dor de politic si de vechii colegi, dar nu am catadicsit nici o secunda sa ma gandesc ce altceva as putea face. Stiam doar ca vreau mai mult, ca pot mai mult. Apoi am inceput sa gandesc ca cei de la FMI, adica in procente. Incercam sa aflu cat % mai vreau si cat % nu mai vreau sa fac parte din breasla jurnalistilor. Si cu cat evenimentele nefericite ale ziarului Compact se derulau, cu atat procentul de „NU” crestea. E ca la alegeri, cu cat politicianul promite mai mult, cu atat nu il crezi, iar cand ajunge sa ocupe o functie in care uita de promisiuni, votantul regreta amarnic ca a pus stampila pe numele mincinosului. Asa si eu.

Acum, in favoarea jurnalismului au mai ramas cateva procente, poate prea putine pentru a schimba situatia. De un singur lucru sunt sigura. Voi face presa de placere, asa cum cred eu, pe acest blog si pe un alt site despre care va voi povesti la vremea potrivita. Daca lucrurile in mass media romaneasca vor cunoaste o schimbare in bine, putinele procente din favoarea jurnalismului s-ar putea inmulti. Pana atunci, instinctul de a ma tine conectata la evenimente ramane viu. Iar jobul pe care il voi avea in viitor, cu siguranta nu va fi intr-un trust de presa.